Dragi cetățeni,

Suntem martorii unei schimbări care ne afectează pe toți, direct sau indirect. De la 1 septembrie 2025, peste 650.000 de români – părinții și soții/soțiile noastre care nu au propriile venituri – vor rămâne fără asigurare de sănătate, ca urmare a noilor prevederi ale Legii 141/2025. Acești oameni sunt bunicii noștri, mamele noastre care ne-au crescut, soțiile care au avut grijă de copii și de gospodărie, persoane bolnave sau în vârstă care depind de sprijinul familiei. Până acum, sistemul de sănătate le recunoștea contribuția indirectă și le oferea acces la tratamente și medicamente. În câteva săptămâni, această plasă de siguranță dispare, lăsându-i pe unii dintre cei mai vulnerabili membri ai comunității noastre descoperiți în fața bolii.

Ne exprimăm profunda îngrijorare și solidaritate cu toți cei afectați. Imaginați-vă o bunică de la țară, de 70 de ani, care a muncit toată viața în gospodărie și al cărei fiu trimite acasă bani cât să supraviețuiască. De la 1 septembrie, bunica află că trebuie să plătească peste 2.000 de lei pe an ca să mai poată merge la medicul de familie și să-și ia rețetele compensate. Pentru ea, 2.000 de lei înseamnă enorm – poate banii de lemne pentru iarnă sau de mâncare pentru câteva luni. Fără acești bani, bunica rămâne neasigurată. Ce va face când i se va termina stocul de pastile pentru inimă? Va sta acasă, îndurând durerea, de teamă că nu-și permite consultația. Și poate, într-o noapte, i se va face rău și va chema ambulanța… Ajungând la spital, va fi târziu și greu. Aceasta nu este o poveste abstractă – este soarta care îi așteaptă pe mulți vârstnici și bolnavi din jurul nostru.

Nu contestăm necesitatea reformelor și nici faptul că toți ar trebui să contribuim, pe măsura puterii noastre, la sistemul de sănătate. Înțelegem că bugetul țării trece prin vremuri grele și că trebuie să combatem abuzurile – da, sunt oameni care au profitat de coasigurare deși ar fi putut să-și plătească singuri. Dar legea, în forma ei actuală, nu face diferența între profitori și cei cu adevărat neajutorați. Este o măsură uniformă, aplicată brusc, care riscă să facă mai mult rău decât bine. Practic, pedepsim bunici, mame și tați care deja trăiesc modest, pentru a corecta niște nedreptăți – nedreptăți care puteau fi rezolvate mai inteligent, fără a lovi în cei slabi.

Ce cerem? Cerem autorităților – Guvernului României, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate – să oprească pentru o clipă punerea pe primul loc a cifrelor și să privească spre oameni. Să analizeze cu atenție impactul social al acestei măsuri, înainte ca el să se transforme într-o criză. Solicităm:

• Introducerea urgentă a unei perioade de tranziție. Nu putem trece peste noapte 650.000 de oameni de la statutul de asigurat la cel de neasigurat. Propunem ca fostii coasigurați să rămână asigurați până la 31 decembrie 2025, timp în care să se evalueze situația lor și să fie informați corect despre opțiuni. O amânare de câteva luni poate face diferența între viață și moarte pentru un bolnav cronic care are nevoie de rețeta compensată luna viitoare!

• Protecție pentru persoanele vulnerabile. Cerem ca vârstnicii fără venituri, bolnavii cu afecțiuni cronice grave și persoanele cu dizabilități să fie exceptați de la această măsură. Ei nu au cum să contribuie semnificativ financiar – și este de datoria noastră, ca societate, să nu-i lăsăm în urmă. Dacă un bunic de 75 de ani nu are pensie și trăiește din ajutorul copiilor, statul ar trebui să-i poarte de grijă în continuare, nu să-l oblige să “se descurce singur”. Echitatea nu înseamnă să-i punem pe toți să plătească la fel, ci să ținem cont de situația fiecăruia.

• Soluții realiste și umane de contribuție voluntară. Pentru cei care totuși pot și vor să se asigure voluntar, cerem proceduri simple și posibilitatea de a plăti eșalonat. Să nu îi punem pe drumuri inutile la ANAF pe cei în vârstă – de ce să nu poată depune formularele și plăti la medicul de familie sau la primărie, unde oricum merg? De ce să nu poată plăti în rate lunare, ca să nu îi împovărăm cu sume mari o dată? Haideți să facilităm, nu să îngreunăm, contribuția celor de bună credință!

• Analiză detaliată a impactului social și bugetar, înaintea implementării măsurii pe deplin. Cerem guvernanților să facă un pas responsabil: să adune date, să consulte experți, medici de familie, organizații de pacienți și apoi să prezinte publicului un raport: câte persoane riscă să rămână neasigurate, ce economii bugetare reale se anticipează și ce costuri colaterale (de exemplu în plus la serviciile de urgență) ar putea apărea. O politică publică făcută pe baze de date va arăta, credem noi, că economiile pe hârtie se pot transforma în cheltuieli mai mari în practică, iar suferința provocată nu merită niciun eventual beneficiu minor. Vrem transparență și realism: dacă cifrele arată că efectele sunt prea dure, să aibă curajul să corecteze legea.

• Dialog și empatie. Modul în care a fost comunicată această schimbare a lăsat de dorit. Puțini oameni au înțeles ce urmează să se întâmple, mulți nici nu știu că vor rămâne neasigurați peste câteva zile. Cerem Ministerului Sănătății și CNAS să lanseze imediat o campanie națională de informare, pe înțelesul tuturor, inclusiv cu linii telefonice de asistență pentru cei care nu se descurcă. Și, mai ales, cerem să ne ascultați – pe noi, cetățenii. Să stați de vorbă cu acea bunicuță de la sat, cu acel medic de familie care cunoaște comunitatea, cu mama care se întreabă cu groază cum va plăti tratamentul soțului bolnav. Din aceste dialoguri veți înțelege unde trebuie nuanțată legea.

Nu cerem imposibilul. Cerem doar să punem oamenii pe primul loc. Un stat există pentru cetățenii săi – mai ales pentru cei care au cea mai mare nevoie de el. Știm că există constrângeri financiare. Știm că trebuie să strângem cureaua. Suntem de acord să contribuim, să fim corecți, să nu risipim. Dar nu putem accepta ca economiile să fie făcute pe seama celor nevoiași și bolnavi, fără un plan de a le oferi o alternativă.

Haideți să găsim soluții de bun-simț: o perioadă de tranziție în care statul să-i ajute să se pună la punct, excepții acolo unde se justifică, plăți eșalonate, deduceri fiscale și – de ce nu? – combaterea adevăratelor abuzuri (ale bogaților care se sustrag, nu ale săracilor care abia supraviețuiesc). Haideți să arătăm că ne pasă unii de alții.

Prin semnarea acestei petiții, ne exprimăm solidaritatea cu toți cei 650.000 de români afectați și solicităm ferm factorilor de decizie să reevalueze de urgență măsura eliminării coasiguraților. Sănătatea este un drept, nu un privilegiu. O țară care își lasă bunicii și bolnavii fără îngrijire este o țară care și-a pierdut busola morală. Noi credem că România nu și-a pierdut-o – și că, dacă ne unim vocile, vom reuși să convingem Guvernul și Parlamentul să ajusteze direcția.

Nu lăsați niciun român în urmă! Vrem un sistem de sănătate sustenabil, dar și uman și incluziv. Cu toții vom îmbătrâni cândva, cu toții putem ajunge în situații dificile. Semnând și distribuind această petiție, contribuiți la o schimbare pozitivă care ne privește pe fiecare dintre noi.

Vă mulțumim!

Semnatarii: Cetățeni, pacienți, medici, copii îngrijorați pentru părinții lor, părinți îngrijorați pentru copiii lor – români uniți de dorința de a ne proteja unii pe alții.

Această petiție este inițiată de ARIPA – Asociația Responsabilă cu Informarea și Protejarea Asiguraților, singura organizație din România dedicată exclusiv apărării intereselor persoanelor asigurate în sistemul public de sănătate.

ARIPA militează de peste 5 ani pentru transparență, echitate și acces real la servicii medicale pentru toți cetățenii. Prin această petiție, tragem un semnal de alarmă: peste 650.000 de români – printre care mame în concediu de maternitate, vârstnici, bolnavi cronici și persoane fără venituri – riscă să fie excluși din sistemul de sănătate, ca urmare a noii legi.