Premisa. Intenția declarată – descurajarea „direcționării” pacientului din spitalul public către cabinete private pe motive discutabile – e corectă. Practica există și subminează încrederea. Problema e că formularea publică și instrumentul propus (un formular de sesizări) ratează esențialul: în România, drepturile curente și finanțarea curg în primul rând din calitatea de asigurat, iar calitatea de pacient este doar ipostaza clinică a aceleiași persoane. Amestecarea celor două planuri, plus lipsa unor mecanisme operaționale clare, transformă măsura într-un gest preponderent populist, cu potențial de efecte adverse.
1) Asigurat versus pacient: confuzia care costă
În sistemul de asigurări sociale de sănătate, asiguratul are dreptul la pachetele de servicii stabilite prin contractul-cadru și normele metodologice, indiferent dacă furnizorul este public sau privat, dacă acesta este în contract cu casa de asigurări. „Banul urmează asiguratul” nu e un slogan; este logica finanțării: CNAS decontează serviciile furnizorilor contractați, în limitele contractuale (volume, plafoane, condiții de eligibilitate).
Așadar, nu orice trimitere către „privat” înseamnă automat plată din buzunar. Foarte des, direcționarea către un furnizor privat contractat cu CJAS înseamnă acces mai rapid la același serviciu, cu decontare (uneori cu coplată legală, acolo unde există). Când MS transmite generic că „pacientul e trimis la privat unde plătește”, induce ideea că privat = plată integrală, ceea ce nu e adevărat în numeroase situații.
De aici primul risc: personalul medical va evita să informeze asiguratul despre alternative legale și decontate, de teamă să nu fie acuzat de „direcționare”. Pierde asiguratul, care rămâne captiv pe liste de așteptare lungi, în timp ce capacitatea disponibilă în rețele private contractate rămâne subutilizată.
2) Simptomul nu e instrumentul: formularul nu rezolvă cauzele
„Nu sunt locuri”, „s-a terminat plafonul”, „aparatul e stricat” – uneori sunt pretexte, dar de multe ori descriu blocaje reale:
- Contractare pe volume insuficiente: plafoane de laborator/imaging epuizate devreme, programări pe luni.
- Capacitate și mentenanță: echipamente fără service/consumabile, blocaje în achiziții, management tehnic precar.
- Deficit de personal și dublu angajament: dual practice permis, insuficient controlat ca program; aglomerare în orele de spital.
- Informare deficitară a asiguratului: nu se comunică transparent cine are contract activ, ce servicii sunt decontate, care e timpul de așteptare.
- Fluxuri SIUI/e-Trimitere neomogenizate: trasabilitate precară a recomandărilor și a motivelor reale ale reorientării.
Un formular de sesizări nu crește capacitatea contractată, nu repară aparatele, nu îmbunătățește mentenanța și nu scurtează listele. El poate, cel mult, colecta cazuri-indiciu. Fără un protocol clar de triere, probă și remediere, devine o cutie de plângeri cu multe așteptări și puține soluții.
3) Efecte secundare previzibile
- Răcirea relației medic-asigurat. Dacă orice recomandare de alternativă poate fi interpretată ca „direcționare”, medicii vor comunica minimalist. Asigurații vor primi mai puține opțiuni, nu mai multe.
- Subraportare din teamă. Puțini pacienți vor reclama activ un medic de care depind în continuare. Fără protecție procedurală reală pentru reclamant, formularul va aduna mai degrabă excepții, nu tiparele sistemice.
- Dublarea canalelor fără integrare. Există deja mecanisme: petiții către spital/autoritate (OG nr. 27/2002), comisiile de etică din spitale, Colegiul Medicilor (deontologie/conflict de interese), mecanismul de feedback al pacientului în spitale, precum și canale la CJAS/CNAS pentru furnizorii contractați. Un nou formular, fără interconectare și SLA-uri de soluționare, amplifică zgomotul administrativ.
- Țintirea simptomului, nu a conflictului de interese. Esențial e dacă și cum medicul redirecționează către propria clinică ori către un furnizor necontractat, când există alternative decontate. Asta cere reguli de transparență și trasabilitate, nu doar sesizări.
4) Ce ar fi util, concret, din perspectiva asiguratului
- Transparență operațională în timp real
- Publicarea lunară (ideal săptămânală) a listelor de furnizori contractați CJAS pe tip de serviciu (inclusiv privați), cu sloturi disponibile și estimări de așteptare.
- O secțiune dedicată: „Unde pot face gratuit (cu decontare) această investigație?” – căutare după județ, trimitere și cod de serviciu.
- Reguli clare de informare a asiguratului
- Când spitalul public nu poate programa într-un termen-țintă (definit per serviciu), personalul trebuie să ofere cel puțin 3 alternative contractate, din care cel puțin una non-publică, dacă există.
- Script standard de comunicare, semnat de pacient: „Am fost informat despre opțiunile decontate X/Y/Z și timpii aferenți”. Asta separă informarea legitimă de direcționarea abuzivă.
- Gestionarea conflictelor de interese
- Obligație de declarație de interese actualizată pentru personalul care oferă recomandări; dacă medicul propune propria clinică, trebuie să informeze în scris și să ofere opțiuni alternative decontate.
- Sancțiuni graduale când se probează presiunea spre furnizor necontractat sau cu plată integrală, în prezența alternativelor decontate rezonabile.
- Trasabilitate digitală
- Extinderea utilizării e-Trimitere cu câmpuri obligatorii privind motivul reorientării (lipsă capacitate / echipament indisponibil / lipsă specialist / opțiune pacient) și audit periodic pe aceste câmpuri.
- Integrarea formularului MS, dacă se menține, în același traseu informatic cu CNAS/CMR/spital, cu timpi maximi de soluționare și status vizibil reclamantului.
- Capacitate și continuitate
- Contractare flexibilă: posibilitatea de realocare a volumelor între furnizori în cursul lunii/trimestrului, când cererea depășește oferta.
- SLA de mentenanță pentru echipamente critice (CT/RMN/laborator) cu timp maxim de nefuncționare; managerul răspunde dacă nu asigură continuitatea.
- Protecție pentru raportare, fără efecte adverse
- Posibilitatea de raportare confidențială și protecție explicită a pacientului și a personalului „whistleblower”.
- Clarificarea probatiunii: ce documente sunt utile (bilet de trimitere, înscris de programare, ofertă de servicii, bon fiscal), pentru a evita sesizările iliterate și a crește rata de soluționare.
5) Cadru legal și deontologic – direcția corectă
- Legea nr. 95/2006 (titlurile privind furnizorii, contractarea cu CNAS și exercitarea profesiei) stabilește că furnizorii publici și privați pot acorda servicii decontate în condițiile contractării.
- Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 garantează libera alegere a medicului și a unității medicale, precum și dreptul la informație completă asupra alternativelor.
- Contractul-cadru și normele prevăd mecanisme de programare, liste de așteptare și condițiile de acces; problema practică este aplicarea lor consecventă și monitorizată.
- Codul de deontologie medicală (CMR) sancționează publicitatea mascată și avantajul necuvenit din poziția de medic din sectorul public pentru a direcționa către interesul propriu din privat.
Aceste repere există deja; ce lipsește este operationalizarea lor în fluxuri clare, transparente și auditate, cu remedii rapide pentru blocaje.
6) Concluzie: dacă vrem binele asiguratului, măsurăm, nu doar „ascultăm”
Mesajul MS, în forma actuală, amestecă statutul de asigurat cu ipostaza de pacient și presupune că „privat” înseamnă „plată”. În plus, transformă o problemă structurală (capacitate, contractare, transparență, conflicte de interese) într-una moralizatoare, centrată pe formularul de reclamații. Rezultatul probabil: mai puțină informare utilă către asigurat, relații tensionate și un volum de sesizări dificil de probat, cu impact limitat asupra cauzelor reale.
O reformulare sănătoasă ar fi:
- „Asiguratul” are dreptul la serviciu decontat, oriunde există contract; ministerul și CNAS au datoria să facă vizibile și accesibile aceste opțiuni, cu timpi de așteptare și reguli clare.
- Direcționarea abuzivă se definește juridic și deontologic, se probează prin trasabilitate digitală și se sancționează proporțional, protejând simultan asiguratul și pe medicii corecți.
- Formularul poate exista, dar doar ca verigă într-un lanț care include transparență, audit, capacitate, mentenanță și protecția raportării – nu ca soluție-vedetă.
Dacă obiectivul este cu adevărat „banul urmează asiguratul”, atunci politica publică trebuie să ducă în față opțiunile decontate, timpii reali și rutele alternative, nu să le împingă în zona gri a fricii de a fi acuzat de direcționare. Abia atunci vom vedea mai puține sesizări și mai mult acces efectiv la servicii – acolo unde contează.
O campanie #asiguratinformat #asiguratprotejat derulată de ARIPA – Asociaţia Responsabilă cu Informarea şi Protejarea Asiguraţilor. Alătură-te şi tu Comunităţii Asiguraţilor Informaţi şi Protejaţi aici https://www.facebook.com/groups/comasinfopro